In materie de sporturi nu prea as putea sa spun ca excelez in vreunul. Faceam o figura frumoasa odata, prin anii de studentie, la alcoolism viteza. Cred insa ca la asta se descurca orice ins inscris la facultate, degraba cautator de remedii care sa ii ia povara teribila a stresului de pe umeri, stres de cauzat in special de sesiunea de examene. Plus, ca la un moment dat, antrenamentul de a da gradele pe gatlej devenise o rutina si o metoda de a alunga plictiseala din timpii morti.
In rest, ma misc binisor la tenis cu piciorul si la fotbal, insa doar daca coechipierii ma tin cuminte in poarta si nu se ambaleaza sa ma bage in teren sa le stric petrecerea. Am harul asta de a da cu bata-n balta cand ti-e lumea mai draga la fotbal. In speta, prefer sa imi conserv fizicul pretios si sa admir de pe margine. Sau sa savurez din fata televizorului un meci bun. Am mai avut niste tentative sa-mi fac debutul in ceva reprize de jogging. Inca lucrez la asta, am avut un start mai timid, inca tatonez fenomenul, poate-poate imi intra in obisnuinta sa practic alergatul mai des. Slava Domnului, ca am ce toxine sa elimin din organism.
In schimb, am dezvoltat o anume fascinatie pentru sporturile extreme. Ma intriga, ma fac curios, ma incita. E o categorie de sporturi care au nisa lor speciala rezervata in peisaj. De la snowboard artistic, din ala intre doua damburi si pana la alpinism, unde uneori practicantul isi filmeaza evolutia, cu camere video special construite in scopul asta, Goprohero, de exemplu, sporturile extreme reprezinta, practic, un pariu. Un ramasag cu gravitatia, o sfidare a legilor fizicii, o permanenta contestare a gravitatiei.
E un soi de afront adus conditiei umane, e metoda prin care omul incearca sa evadeze dintre granitele impuse de catre natura. Asa cum, in urma cu 100 si ceva de ani, nimeni nu si-ar fi inchipuit ca o sa fim capabili sa proiectam aparate care vor fi capabile sa ne ridice de la sol si sa ne transporte prin aer, asa si sporturile extreme isi propun sa mai scoata pe interval cate o conventie a mediului fizic inconjurator. Esti sigur ca e imposibil sa imi rasucesc bicicleta in aer de trei ori si sa fac si sa ma dau si peste cap in cateva secunde? Mai gandeste-te. Daca am ambitie si talent, iti demonstrez ca e perfect plauzibil.
In plus, sporturile extreme au dezvoltat o intreaga industrie in jurul lor. Mountain Dew, de exemplu, apare ca sponsor la o serie de evenimente specifice. Ce se intampla aici coroborat cu impactul din ce in ce mai mare la public, au starnit interesul marilor companii. Din acest motiv, va ziceam de camera video speciala “Goprohero” de mai sus. Lucrurile incep sa se aseze intr-o matca specializata si profesionista, profitabila financiar.
Asadar, sporturile extreme imi plac mai ales pentru toata simbolistica din spate. Notiuni mai profunde se afla in spatele lor, mesajele ating proportii existentiale. Chiar daca implica si riscul de a muri, o multime de oameni le aleg, sedusi de adrenalina si de apetitul pentru pericol. Din punctul asta de vedere, sporturile extreme au rezervat un loc aparte in clasa de sporturi generale parcticate.
