De seva si de vlaga. De sange sau chiar de peleu, daca iti pierzi cumpatul si incepi cu diverse urari de dulce ce implica partile rusinoase. Tragedia e ca nu numai balaurii de la casa de discuri fac cu randul la jupuit orice idee de creativitate din tine. Paradoxal, esti multumit ca ai fost semnat de catre un mare jucator de pe piata. Nasol e ca asa e situatia de natura in prezent. Sa te sece de vigoare.
Exista o miriada de aspiranti care se bulucesc la portile internetului. Mediul virtual colcaie sub presiune. Ca sa capteze atentia publicului, apeleaza la un plan de actiune solid si la eliberat muzica moca, doar-doar i-o baga vreun barosan in seama. Insa, de multe ori, nici zbaterea asta nu ajunge. Sunt al dracului de multi, o gloata de incapatanati ce nu concep sub nici o forma esecul. Si insista, insista, insista.
Dar multi se vor prabusi iremediabil ca Apollo 13 sub presiune. Pentru ca fac parte din valuri de talente ce se revarsa ciclic inspre potentialii fani. Te pisi pe el de har prodigios si pe ea strategie de constientizare. Intotdeauna exista riscul sa te intorci in anonimat. Lumea muzicii online inghite si scuipa afara nemestecat la turatie continua. Noul devine vechi in cateva zile. In cateva zile, ceea ce parea albumul independent al anului ajunge un simplu folder cu un link uitat pe o pagina obscura de blog de muzica, lasat sa putrezeasca acolo pentru totdeauna. Materialul despre care sperai sa ca te va transforma in star absolut peste noapte, a fost descarcat si sters cateva zile mai tarziu, pentru ca trebuia spatiu pentru ca alti si alti artisti sa fie ascultati si aruncati la fel in recycle bin, pentru a face loc sa…in fine, v-ati prins voi de traseul asta cu circuit inchis.
Nu stiu ce conjunctura de astre iti trebuie ca sa sari cu trambulina in atentia publicului. La unii merge la plezneala ( A$AP Rocky, de exemplu ), la altii implica munca si prezenta constanta in online ( Kendrick Lamar ).
Pe capitolul asta cu munca si alimentarea constanta a web-ului cu muzica proaspata si buna se muleaza adecvat si Big KRIT. El va fi studiul nostru de caz.
Pe fortele lui, Big KRIT a meritat cu prisosinta sa incheie o intelegere cu Def Jam Recordings. Pentru novici, Def Jam e cea mai cea mai casa de discuri din aria hip-hop. Fondata de Russell Simmons si Rick Rubin, Def Jam a fost primul label care s-a aplecat doar asupra artistilor hip-hop, cu mult inainte ca altii sa ii miroasa potentialul de a deveni o vaca grasa de muls cu penetrare globala. A fi semnat de Def Jam e visul umed suprem pentru orice pusti cu ambitii de a ajunge un rapper faimos. Iar pentru faptul ca Def Jam i-a recunoscut originalitatea si talentul, Big KRIT merita toate laudele. Mai ales cand te gandesti ca ne aflam in era in care pretentiile fata de succes in vanzari s-au mai temperat. Daca scoti de-un disc de aur, esti un mic zeu. La platina ajungi mai greu, in afara de cazul in care te cheama Lil Wayne si iti cumpara bossul de la casa de discuri majoritatea albumelor scoase in ultimul tiraj. 
Big KRIT a scos trei mixtape-uri din 2010 incoace. “KRIT waz here”, “ReturnOf4Eva” si ultimul, iesit luna asta, “ForEva N A Day”. Partea deranjanta e ca, la cat de bine suna fiecare in parte, orice mixtape putea fi un album oficial in toata regula. Dar KRIT le-a dat drumul la toate gratis. Iar asta seamana a risipa. Desi e semnat de mai bine de un an la Def Jam, desi initial anuntase ca scoate albumul de debut “Live From The Underground” inca din toamna anului trecut, nu s-a miscat nimic pana acum. A mai aparut doar un mixtape smecher, dat pe nimic la populatie. Asa ca incepi sa te intrebi: ” Astia chiar au de gand sa il stoarca pana nu o sa mai fie in stare sa m19ai scoata nimic bun?”
Care-i spilul aici. Muzica cu adevarata speciala are nevoie de timp cacalau ca sa fie creata. Cand e vorba de limba engleza, sunt atatea posibilitati de a impleti cuvintele din vocabularul ei gigantic pe tot atatea cai si fagasuri. Momentele cand tragi lozul cel mare si gasesti formula ideala sunt rare si distantate intre ele. Procesul nu trebuie accelerat artificial sub nici o forma, caci astfel este suprimata acea grija ca totul sa iasa ca la carte iar magia din spatele muzicii se disipeaza.
Ce-ar fi fost daca Nas ar fi debutat direct cu “Nastradamus” (considerat cel mai prost din discografia lui ) in loc de “Illmatic” ( vazut ca unul dintre cele mai bune albume de rap scoase vreodata )? Ce-ar fi fost daca Eminem ar fi ajuns cunoscut de-abia dupa ce ar fi lansat “Encore” in loc de “The Slim Shady LP” sau opera sa de capatai “The Marshall Mathers LP”. S-ar mai fi numarat printre pionierii care au dezvoltat noi ere si noi cai de batatorit in hip-hop? Nu. Daca albumele lor ar fi avut termene-limita de cateva luni in loc de cativa ani, credeti ar mai fi reprezentat creatiile clasice si varfurile de lance care s-au dovedit a fi? Nici cat negru sub unghie.
De aceea, modul in care Def Jam ii manageriaza cariera lui Big KRIT e profund eronat. Dau impresia ca habar n-au ce sa faca cu el. “Return of 4Eva” a lovit masiv ca impact si i-a castigat legiuni de fani si statutul de una dintre cele mai viabile sperante pentru viitorul hip-hop-ului. Aia de la Def Jam i-au dosit mixtape-ul la sertar si l-au trimis inapoi sa faca melodii mai accesibile, cu potential de hit international. Cand KRIT s-a intors cu “4Eva N A Day”, iar n-a fost bine. Era nevoie inca de hit-ul ala, capabil sa fie auzit de oriunde. Iar colectia de muzica ignorata a fost lasata la liber, s-o asculte care-o vrea. Si nu e ca KRIT n-ar fi in stare sa scoata din el melodia aia care sa multumeasca la modul crossover, mai multe categorii de public. Chestia e ca muzica lui izvoraste natural si e la inaltime cand KRIT are mana libera si poate sapa oricat de adanc doreste. Cand poate crea neingradit in functie de ce il misca si il inspira pe moment.
Si nu e drept. In timp ce companiile de muzica cauta sa incaseze tot ce se poate incasa de pe urma unor fenomene de tot cacatul ( Far East Movement, de pilda ), fenomene cu durata de viata scurta, ca la musculita de otet, artisti de talia lui KRIT sunt fortati sa sa-si doneze practic muzica de calitate pe un pumn de maruntis. Oricate scheme s-au mai dezvoltat in ultimul timp de a smulge banii de la fani, marile case de discuri se vor lovi intr-o buna zi de un zid. Cand consumatorii vor refuza practic sa mai scoata vreun cent din buzunar, scarbiti de abundenta de clipuri de pe YouTube sau pagini de Facebook, pline de tot felul de reclame si alte gunoaie. Si de beneficii generate de o parte terta la publicitate. Artisti de genul lui KRIT reprezinta viitorul prin consistenta, calitate si longevitate. Ei pot deveni noile vehicule prin care cash-ul poate fi generat pe noi cai. Casele de discuri au uitat sa respecte consumatorul, ignora faptul ca el e varful piramidei trofice si nu e scatofag defel. Pe de alta parte, artistii valorosi sunt tinuti la cutie, cu libertatea sugrumata si creativitatea lichidata. Un picior e alunecat deja complet in groapa.
