Recent, discutand cu prietenele mele,am descoperit ca exista o noua moda,mai ales printre barbati,cand vine vorba de prietene. Mai exact,barbatii care nu au o relatie foarte foarte sigura sau care au relatii multiple si incognito,prefera sa se refere la femeile din aceste relatii folosind apelativul (de multe ori mai familiar decat ar cere-o situatia) de „sora / verisoara”.
La o prima vedere acest apelativ ar putea ascunde o semnificatie si o incarcatura afectiva poate chiar mai mare decat clasicul „iubita”,dar in realitate nu este chiar asa. Golirea de sens se datoreaza mai ales situatiei in care este utilizat. De exemplu,daca un barbat se afla pus in situatia de a-si prezenta partenera (probabil doar de sex dupa parerea lui si de mai mult dups parerea ei) unei persoane noi,acesta este foarte posibil sa o prezinte drept „verisoara mea”/”sora mea”
Evident ca intrebarea cea mai apasatoare este de ce recurg barbatii la astfel de substituiri? Poate pentru ca este mai la indemana sa raspunda asa;la urma urmei despre o sora sau o verisoara nu se pun intrebari precum : „de cat timp sunteti impreuna?” , „unde v-ati cunoscut?”. Dar poate ca un barbat raspunde astfel din instinct,aratand cine este, pana la urma,pe lista persoanelor cele mai apropiate si cele mai importante din viata lor.
Astfel de persoane pe care iubita nu le va egala prea curand. Deci un asa raspuns poate fi si un avertisment pentru femeia ce se vrea iubita unui asemenea barbat: are de „muncit” pentru a-si face barbatul mult mai implicat,cel putin din punct de vedere afectiv.
E clar! Raspunsul acesta „mincinos” si totusi bine gandit tradeaza lipsa de atasament,dar si perceptia unui astfel de barbat despre sine. Adica el se vede fara iubita (caci daca el considera cu adevarat ca are una,ar fi prezentat-o ca atare),aflandu-se in acelasi timp in prezenta unei persoane suficient de agreabile si de atractive incat sa depaseasca statutul, titulatura de simpla prietena sau mai rau,amica.
Ma intreb daca femeile ar putea sa procedeze la fel si daca ar putea sa isi prezinte partenerul ca fiind verisorul sau fratele lor. Mai interesant de vazut ar fi reactia barbatului prezentat astfel. Tind sa cred ca, cel putin pe moment,femeile isi pastreaza calmul (poate si din cauza uimirii si a socului pe care il au cand isi aud noua titulatura),spre deosebire de barbati care, cu siguranta, ar lua atitudine. Dar de ce? De ce femeile accepta sa fie pana la urma si asa zise verisoare? Sa fie nevoia de atasament (orice fel de atasament) atat de mare,sau doar teama de infruntare?
