“Nota lui Bibi: Dupa Seby, in coltul blau-grana( visca Barca! )Codrin, al doilea actor din piesa de azi, se incalzeste de zor pentru a intra in scena. Zeii coboara din Olimp, isi incalta ghetele, declanseaza batalia, se inclesteaza, dar se recunosc invinsi in cele din urma. E despre eternul razboi Real-Barcelona”
Sugestiv cum spune si titlul imi voi incepe periplul scrisului pe blog prezentand confruntarea celor doi titani din fotbalul modern, Real Madrid si Barcelona. Zei in fotbal datorita trecutului plin de glorie, razboinici prin vesnica rivalitate dintre acesti doi colosi ai fotbalului mondial. Gladiatori in ringul verde al ierbii, manuiesc arma (mingea) cu o maiestrie iesita din comun, devenind fatali atunci cand adversarul se dovedeste a fi slab.
Au abilitatile si inteligenta de a ucide orice urma de speranta a oricarui oponent de a castiga. Pe de o parte ii avem pe galactici cu al lor Mourinho pe post de Alexandru cel Mare, cu foamea de trofee si stadioane pline ochi la picioarele lui peste tot in Europa, un infumurat prin definitie nu accepta esecul si gustul amar al infrangerii si alaturi de soldatii sai ce par desprinsi din romanele cu zei, zdrobesc tot in fata lor. Istoria este de partea lor, rangul de galactici ii fac sa se ridice in ochii fini ai iubitorilor de fotbal acolo unde doar Zeus a ajuns, fac ca fotbalul sa iasa din praful englezesc si plictisitorul italian in alta era a cunoasterii si a placerilor microbiste.
Pe de alta parte vin extraterestii, cu unicul lor sef, cu unicul lor Leonidas. Istoria si-a pus amprenta pe clubul catalan, sunt oameni modesti ce au devenit spartani. Prin jocul lor si Hades se bucura, poseda o putere fantastica si sunt magicienii fotbalului actual. Sunt urati de multi dar idolatrizati de inca si mai multi. I-au raspuns infumuratului Mourinhio si l-au atins unde il doare cel mai tare, pierderea de trofee, l-au batjocorit cand a incercat sa ii cotropeasca in sanul familiei lor Camp Nou. Galacticii sunt multi, cata frunza, cata iarba, dar acesti 22 de spartani au schimbat cursul istoriei, au lasat vorbele in seama guralivilor adversari-zei si au devenit prin maiestria jocului de fotbal, prin placerea fara margini de a juca fotbal cei mai buni, inventatorii fotbalului total.
Nimeni nu s-ar fi asteptat ca acesti fii din natii diferite, aceste personaje care ii eclipseaza si pe zei sa faca ce altii nici nu au indraznit macar sa viseze. Dar asa cum un film se termina dupa cateva ore, avand un final mai putin sau mai mult fericit, asa si povestea noastra isi trage cortina. La rampa vin extraterestii, cu batalii rasunatoare, dar in final soarta nu a mai fost de partea lor. Cade acest Leonidas rapus de oboseala bataliilor si a stapanirii hoardei de ilustrii fotbalului.
Extraterestrul a devenit om. Titanii sai il plang neincetat. O batalie dusa plina de suferinta si daruire cu oamenii ce au inventat fotbalul. Viata e dura uneori, gustul infrangerii este amar ca pelinul. Unicul Leonidas a plecat, dar spiritul sacru al fotbalului este tot la ei, tot la aceste personaje ce sunt deasupra zeilor. Din urma lor vin galacticii obositi si plini de ura si suferinta.Nu au putut rezista tancurilor germane.Au fost umiliti in casa lor si au jurat razbunare. S-a strigat din public tradare!!!!..cine-o sti! Au gresit ei cei mai perfecti si si-au dat seama prea tarziu. In genunchi, falnicul Mourinhio isi lasa corpul slabit de lupta spre implorare, cui oare cere iertare sau ajutor el Alexandru cel Mare…? La randul lor galacticii, zeii fotbalului pentru unii, se intorc pe pamant, si-au dat seama ca sunt oameni. Acesti 2 colosi trag cortina peste o era a superlativelor, au meritat din plin totul iar fotbalul este mai sarac in acest moment. Dam dragi cititori peste pagina cu Sfarsit…Respectuos ma inclin in fata domniilor voastre!!!Pe data viiitoare….
