Cand cautam sa-L cunoastem pe Dumnezeu, mai degraba decat sa-L intelegem, nu vom fi dezamagiti.
Cei mai multi dintre voi care cititi in fiecare luna fructul vitei va considerati credinciosi / urmasi / crestini. Inima voastra este sa urmati adevarul si sa traiti conform principiilor biblice, dar chiar si atunci cand faceti acest lucru, deseori exista o goliciune cocosatoare. Toti, la un moment dat, au fost atat de prinsi in „faptele” crestinismului, am neglijat „cunoasterea”.
Noi acordam timpul, banii si energia noastra emotionala la lucrarile bazate pe credinta, neglijand in acelasi timp temelia ei – relatia noastra cu Hristos. Nenumarati credinciosi s-au turnat in „chemarea” lor doar pentru a se pierde (si legatura lor cu Hristos) de-a lungul drumului. Altii sunt la biserica de fiecare data cand se deschide usa, facand voluntari la fiecare ocazie, alergand capul mult in „arsura”.
Am fost creati cu o „gaura in forma de Dumnezeu”, pe care El o poate umple. Ne gandim gresit sa umplem acest spatiu cu alte lucruri – uneori lucruri lumesti, cum ar fi sexul, drogurile, alcoolul si altele. Dupa ce venim la Hristos, incercam sa-l umplem cu fapte bune si, din nou, ne apropiem de scurt. Evident, stim ca credinta fara fapte este moarta. Stim ca Dumnezeu ne cheama sa-L slujim pe El si pe celalalt, si stim ca El ne asteapta sa traim ceea ce credem. Cu toate acestea, intentiile noastre bune ne conduc adesea in a ne indeplini si a ne stradui, ducand o pana intre noi si intimitatea Tatalui pe care Dumnezeu o doreste cu fiecare dintre copiii Sai.
Uneori, ma intreb daca angajarea noastra nu este o unealta pe care o folosim pentru a evita o relatie stransa cu un Dumnezeu pe care de multe ori nu-l intelegem. Ca unul care pretuieste intelectul, educatia si o minte in crestere, credinta mea sa luptat cu contradictii sau actiuni aparente care nu reusesc sa se alinieze cu logica mea finita a modului in care ar trebui sa functioneze Dumnezeu. In aceste vremuri, Dumnezeu imi aminteste ca El este infinit. Sunt incapabil sa-L inteleg complet pe El si ceea ce inteleg, inteleg doar pentru ca El mi-a luminat mintea, mi-a deschis inima si mi-a permis revelatia.
In cea mai mare parte, Dumnezeu doreste credinta. De fapt, este imposibil sa-I multumim fara el. Credinta necesita o intelegere incompleta, pentru ca atunci cand stim urmatorul pas, credinta devine caduca. In timp ce nu vom intelege niciodata pe Dumnezeu complet, multi dintre noi au atribuit actiuni caracterului Sau care sunt pur si simplu nebiblice.
