Cunoasterea inconstientului poate fi aprofundata prin intermediul viselor, aceasta calatorie individuala fiind una destul de dificila, insa benefica pentru acele persoane sa doresc sa afle motivele pentru care ajung sa fie urmarite de anumite simboluri in timpul viselor, indiferent de natura acestora. Astazi vom vorbi despre originile filozofice care au sustinut necesitatea unui drum launtric in propria persoana si ne vom raporta cu precadere la teoria lui Sigmund Freud, care si-a dedicat o lucrare intreaga acestei tematici. Denumita sugestiv „Interpretarea Viselor”, lucrarea prezinta numeroase axiome in jurul carora Freud isi contura viziunea asupra planului oniric, pe care il considera deosebit de important in evolutia personalitatii unui individ.
In lucrarea sa predomina o conceptie indrazneaza, conform careia visele reprezinta elementele esentiale pentru starea sufleteasca pe care o incearca o persoana la un moment dat. Astfel de afirmatii atrageau dupa ele necesitatea unei teorii intregi care sa explice cu amanuntul miezul sau filozofic, mai ales ca trata o problema cotidiana. Nu exista persoana care sa nu fie la un moment dat macinata de continutul unui vis, care de cele mai multe ori intrupeaza fie o dorinta neimplinita, fie un esec profesional pe care il renegam cu vehementa. Mai mult decat atat, Freud oferea statutul superior de „analisti” autentici doar persoanelor care utilizau in conduita lor procedeul de interpretare a viselor, considerandu-l o arma primara care reliefeaza informatii utile atat pentru analist, dar si pentru subiectul respectiv.
O axioma interesanta din lucrarea lui Freud referitoare la interpretarea viselor afirma faptul ca visul nu reprezinta nicidecum un factor intern care tulbura constiinta individuala ci poate fi denumit emblematic un „paznic” de nadejde pentru continuitatea somnului. In sprijinul acestei afirmatii, Freud infatisa existenta a doua categorii de continut pentru un anumit vis. Pe de-o parte avem continutul tip manifest – acele franturi disipate pe care ni le amintim in momentul in care ne trezim si depunem eforturi uimitoare pentru a releva trairile din timpul somnului. La polul opus exista continutul latent, mai precis originile sau factorii promotori care activeaza un vis ulterior. Acestia pot fi de natura pozitiva sau negativa, reflectand in totalitate gandurile noastre din ziua sau perioada respectiva, acele probleme cotidiene care ne supara sau ne bucura.
O alta afirmatie care uimea la momentul respectiv era reprezentata de atributia patologica pe care Freud o asimila cu planul oniric. Pentru a oferi continuitate acestei axiome Sigmund infatisa apartenenta viselor la o inlantuire de evenimente care atesta faptul ca suntem obsedati de o anumita idee sau concept. Visele reusesc sa se diferentieze de celelalte simptome ale unei idei patologice prin intermediul faptului ca survin inr-un context absolut normal, insa exista o legatura puternica intre informatiile pe care le primim din vis si problemele care ne macina zi de zi. Ele fac parte fara indoiala din mediul imaginar, avand in vedere faptul ca desi continutul lor este puternic ancorat in viata reala, in vis secventele se combina intr-o maniera cu totul aparte, rezultatul fiind unul care tine de planul fabulosului. De asemenea, unele vise chiar se bazeaza pe experiente senzoriale care nu pot fi incadrate in viata reala, ci reprezinta produsul brut al imaginatiei noastre.
